Cândva...
aveam în mine
bucuria plină de copil.
În ridul timpului
se micşorează
florile pentru
ochii nepăsători.
Lumina ghioceilor
de primăvară
devine obscură.
Unde eşti tu
bătaie tare ce străpunge piepţii moi?
Veselie-n apă,
iarbă şi noroi?
Libertate, pasăre
plutind...
Unde eşti tu drum
de-ntoarcere spre Tine?
