Cea mai importanta meserie din lume?

”Care este cea mai importantă meserie din lume?” Îmi amintesc această întrebare de la o zi a câmpului. . O ”zi a câmpului” este un eveniment la care participă agricultorii pentru a observa în câmp tehnologii și produse care se folosec în agricultură. Evident, în contextul respectiv era demonstrat că faptul de a lucra pământul și implicit de a produce hrană este cea mai importantă meserie din lume. Am avut o profesoară de biochimie care după ce explica ciclul Krebs spunea..”Vedeți, fără aceste procese care fac posibilă înmagazinarea energiei în adenozin trifosfat..nu ar fi posibilă viața. Deci fără biochimie nu este viață”. Deci, fiecare trage pe turta lui să spun așa neaoș. Și fiecare are dreptate. Toți suntem importanți. Toți avem un rol. Îmi este greu să spun care este cea mai importantă meserie din lume. Dacă spun ”agronom” ar fi un neadevăr și aș fi egoist. Mamă? Preot? Da. Poate că acestea ar fi cele mai importante. Însă acestea sunt mai mult decât simple job-uri.

Acum vreau să spun care este cea mai importantă meserie și să rămân în sfera activităților obișnuite. Îmi este greu să dau această maximă. Fiindcă este greu să spui ”cea mai importantă”. Recurg la un paradox. Spun totuși care este părerea mea..și las loc și pentru alte mii de ”cea mai importantă”…

Eu cred că fiecare poveste frumoasă între doi îndragostiți începe cu un zâmbet. Și povestea frumoasă se continuă cu o nuntă frumoasă. Și o nuntă cu copii frumoși. Și copii frumoși vor zâmbi și ei frumos..și așa se reia ciclul vieții. Un ciclu mai simplu de înțeles decât ciclul Krebs. J De unde am plecat? De la zâmbet. Deci? Cea mai importantă meserie din lume este să fii Dentist. :D

Fugă în Fericiri

Fugă în Fericiri

 

Mergi te rog la Izvor.

Scaldă-ți picioarele în Bucurie și lasă-mă să-ți calc pe urme.

Caută Biruința și vom lupta amândoi.

Nu-mi cere ce nu am.

Iți pot întinde doar o mână,

să alergăm împreună liberi spre o pădure în care se află Iubirea;

către o cetate plină de Lumină.

Mai întâi de toate te rog, pentru a zburda,

     ajută-mă să-mi dau jos pietrele din spate.

     Cât de iute aș alerga dacă nisipul ăsta de slavă nu-l voi căra cu mine.

                           Apa plină de lacrimi o putem vărsa la margine  de drum.

                           N-aș pierde puterea în lupte ce slăbesc piciorul.

                           Am căuta o potecă dreaptă.

                           Aș ajuta pe alții ce fug pe aceeași îngustă potecă.

                           Însă în primul rând este necesar să vedem Calea.

Haide! Fă un pas cu mine!

Atât de dorit este un loc ideal încât oamenii toarnă copaci de plastic

Pun maimuțe de pluș în ei și vor încerca să te amăgească.

Însă tu,

Vino cu mine într-o pădure adevărată,

sădită în noi,

în care Împărățește Iubirea.

Chiasm

M-am bucurat văzându-ți prietenii cum Te mâncau la Masă.

De ai mai avea păstrat într-un ungher măcar,

o firimitură, un strop de vin și pentru mine...

Mi-ai cerut ceea ce nu am;

să știu că tot prin Tine,

se aduce.

Tot ce am e dat de Tine,

Nu am curăție, nu am lumină,

nu am plămădit un strop sau o firimitură la Pâinea Ta.

Te-am păstrat într-un ungher de inimă și minte,

M-am întristat văzând cum gol nu pot intra la Nunta Ta.

Multumire

Săraca mea bogăție aș risipi-o dăruind flori,

fiecărui zâmbet,

pentru că există.

Atât de puțin timp ne-ai lăsat să dăruim

flori încât și moartea

și le cere pentru

o veșnicie într-o nouă viață în care să ne bucurăm de flori.

Ador florile,

dar Îți mulțumesc

și pentru buruieni.

Doamne?

Doamne,

Nu mai sta la ușă. Nu mai bate.

Intră în locul meu întunecat,

și plin de patimi.

Te rog ia pensula și fă-mi o linie roșie,

una oranje, până când Lumina-ntreagă

se va ivi în Duhul Tău.

Iartă-mă că te primesc în loc atât de mic.

Să nu mai pleci!

Toată suma a ceea ce cred că iubesc este

neînsemnată față de iubirea Ta.

Sunt orb.

Mi-am frânt picioarele în Căile strâmbe.

Credeam că acestea mă vor duce la Tine.

Mereu Te-am căutat. Nu am știut că ești în poruncile tale.

Nu ești Tu în zâmbetul frumos? În ochii negri?

Și dacă ești și ochii nu-s în Tine?

Doamne?

Curcubeu

Mereu m-am minunat de ce tu artist fiind,
nu mai pătrunzi noi înțelesuri în luturile vechi,
și noi lumini în cântecul banal.
Umbrindu-te ai luat cu tine o pensulă și o nuanță.
Le poți păstra.
Noi zări și curcubee
vor fi învia din întuneric și din ploi...