Doamne?

Doamne,

Nu mai sta la ușă. Nu mai bate.

Intră în locul meu întunecat,

și plin de patimi.

Te rog ia pensula și fă-mi o linie roșie,

una oranje, până când Lumina-ntreagă

se va ivi în Duhul Tău.

Iartă-mă că te primesc în loc atât de mic.

Să nu mai pleci!

Toată suma a ceea ce cred că iubesc este

neînsemnată față de iubirea Ta.

Sunt orb.

Mi-am frânt picioarele în Căile strâmbe.

Credeam că acestea mă vor duce la Tine.

Mereu Te-am căutat. Nu am știut că ești în poruncile tale.

Nu ești Tu în zâmbetul frumos? În ochii negri?

Și dacă ești și ochii nu-s în Tine?

Doamne?