Eram în facultate.
Cred că la un laborator de entomologie. Îmi amintesc de un student jovial,
vesel, deschis. A intrat pe ușă la câteva minute după ce a venit profesorul. Și
a fost întrebat: „Tu cine ești?”.
El a răspuns ceva de genul: „Păi cum doamnă, nu mă știți?”. Atunci a stârnit
hohote de râs. Colegul de lângă mine, îl întreabă: „Culina, ce faci mă? Nu te-am mai văzut de mult!
” Era spontan, avea darul ăsta de a se face imediat plăcut. Emana ceva din el.
Eu am fost în prima promoție în care facultatea s-a făcut de 4 ani iar el în
ultima serie de 5 ani. Am terminat în același timp facultatea. Nu la mult timp după
ce am terminat, un coleg de master mă întreabă: ”Ai auzit ce a făcut Culina? ” ”Ce
să aud despre el? ”. Credeam că a făcut vreo glumă, ceva. Oprise pe autostradă
să ajute pe cineva care avea probleme cu mașina și a fost accidentat mortal de
o altă mașină. «Mai
mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună
pentru prietenii săi.» (Ioan 15, 13) Cu siguranță Dumnezeu l-a iubit
mult și a vrut să îl mântuiască. Nu știu cât de credincios era. Dar cred că a
intrat pe ușa raiului așa nonconformist, și a stârnit și acolo veselie și mare
bucurie între sfinți.
joi, 5 martie 2015
duminică, 8 februarie 2015
Avraam
Doamne, pe Tine te
iubesc mai mult.
Luat-am lemnul.
Cât de greu mi-a fost să văd
că Isaac era al Tău.
Iartă-mă că n-am urcat
de prima dată-n munte.
Aveam o cale a inimii îngustă
și mintea-n negură.
Și m-ai luat pe brațe.
Tu ai urcat în locul meu
Iar un berbec a săltat voios
când am ridicat cuțitul.
joi, 5 februarie 2015
Lonely queens and lords
„Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie?”
(Ioan 5, 2)
În limba noastră
această formă de adresare, ”femeie” are o formă puțin peiorativă. Însă în limba
aramaică vorbită de Hristos cu Preasfanta Sa Maică acest apelativ arată un
deosebit respect față de persoana feminină. Părintele Tadei spune despre acest
aspect.
În limba greacă
de astăzi, cuvântul este ”ghineka”, în greaca veche este asemănător iar în
limbile slave, ”jenna”, la noi a dat cumva cuvântul ”zână”, în engleză ”queen”.
În greaca veche,
”ghine” este folosit de exemplu și de Ulise în timp ce era deghizat în cerșetor
și se adresează soției sale. Această formă de adresare era evident una care
arată respect.
Este important
acest aspect pentru a intrepreta cum se cuvine textul. Dealtfel, este de neimaginat
cum Mântuitorul ar fi spus vreun cuvânt jignitor spre Maica Sa.
Femeile cu o gândire sănătoasă, cu mintea Lui Hristos pot
schimba lumea. Ele au puterea asta. Orice loc din lume ar fi pustiu fără
bucuria unei femei. În Muntele Athos nu este permis accesul persoanelor cu sex
feminin, însă asta nu înseamnă că acolo nu sunt. Stareța tuturor mânăstirilor
din Athos este Maica Domnului.
Din Geneză aflăm că o rațiune pentru care Dumnezeu a făcut femeia
este aceea ca omul să nu fie singur.
Parcă este un sentiment care vine din
străfundul ființei. Un bărbat nu poate fi singur. Singurătatea este la început
un fulg. Pe zi ce ce trece masa lui crește exponențial până când devine un
strigăt, o sete de nedescris, o apăsare mai grea decât tot universul.
Mai mult decât singurătatea mea mă întristează cea a celor
din jurul meu. Singurătatea dintre Dumnezeu și om, implicit dintre oameni a
fost răstignită. Hristos a răstignit-o pe cruce când a strigat: “Eli, Eli lama
sabahchthani? – Dumnezeul meu, Dumnezeul
meu, pentru ce m-ai părăsit”. Hristos a vrut să ia aspura Lui despărțirea
noastră, de la Adam până la sfârșitul veacurilor.
Dumnezeu a născut mai înainte de începutul timpului Calea
liberă de la unul la altul, de la noi la El. Însă rătăcim. Evreii au rătăcit 40
de ani în pustie. Dumnezeu nu ia dus pe drumul cel mai scurt din pricina
necredinței lor. Pardoxal, nu Dumnezeu i-a ispitit. Ei L-au ispitit. Nu au avut
încredere. Nu au avut credință. De ce încă rătăcim? De ce nu avem credință? De
ce suntem singuri? De ce nu ne îmbrățișăm? De ce zânele nu mai sunt zâne și
prinții nu mai sunt prinți?
marți, 20 ianuarie 2015
Hristos Anesti!
Ce este cu tine? Vreau
să văd entziasm, avânt, elan, tinerețe! Creștinismul are
foarte multe mesaje. Însă unul puternic este: ”Hristos a înviat!” Știi ce
înseamnă? Când eram copil nu realizam ce înseamnă. În afară de un salut
religios de Paști sau o comemorare a unor evenimente. Înseamnă în primul rând
că vom învia și noi. Că vor învia toți oamenii. Nu poți fi numit creștin dacă
nu crezi asta. În simbolul credinței se mărturisește: ”aștept învierea
morților”.
Este greu să descriu în cuvinte. Au descris
alții care au fost într-adevăr trăitori. Dar când aud aceste cuvinte: ”Hristos
a înviat!” Este un sentiment de bucurie, de izbândă. Un fel de ”Yeesssssssss!” Dacă
la victoria unei echipe de fotbal iubite într-un meci important suporterii
înfocați parcă nu pot face față valului de împlinire care îi copleșește, aici
este mult mai mult. Este celebrarea unei victorii veșnice. Nu ai
jucat tu, dar chiar tu ai câștigat. Mereu veselie. Mereu
săruți cupa, mereu bei șampania.
Iartă-mi nepărtășiile,
dezbinările.
Am știut mereu că ești
și vei fi.
Nimeni nu mă poate minți.
Eu însumi Te-am apucat de
picior în fiecare crin,
în sărut,
visuri de îndrăgostit.
Când toate se vor trece,
și crinuri
și vise
fi-vor toate innoite cu Tine
Cel ce ești
si vei fi.
vineri, 16 ianuarie 2015
Evharisto
Îmi amintesc o zi frumoasă.O dimineață frumoasă de iarnă, puțin friguroasă cu ceață. Duminică.
Am ajuns la biserică și părintele mă trimite să aduc cinci prescuri de la o altă biserică din apropiere, la aproximativ un kilometru distanță. Am alergat pentru a fi în timp. Acolo, când le-am spus pentru cine vreau să cumpăr prescurile, doamnele de la pangar mi le-au dăruit; nu au vrut să vândă. Am mulțumit și am alergat înapoi. Am adus la altar prescurile, am returnat banii primiți iar părintele mi-a mulțumit. Apoi acele prescuri au fost folosite pentru a Mulțumi, pentru fiecare din acea duminică, pentru vii, pentru adormiți, pentru întreaga creație.
Atât avem de făcut. Să transportăm un ”mulțumesc” de la unul la altul iar în final să ajungă la Dumnezeu.
Am ajuns la biserică și părintele mă trimite să aduc cinci prescuri de la o altă biserică din apropiere, la aproximativ un kilometru distanță. Am alergat pentru a fi în timp. Acolo, când le-am spus pentru cine vreau să cumpăr prescurile, doamnele de la pangar mi le-au dăruit; nu au vrut să vândă. Am mulțumit și am alergat înapoi. Am adus la altar prescurile, am returnat banii primiți iar părintele mi-a mulțumit. Apoi acele prescuri au fost folosite pentru a Mulțumi, pentru fiecare din acea duminică, pentru vii, pentru adormiți, pentru întreaga creație.
Atât avem de făcut. Să transportăm un ”mulțumesc” de la unul la altul iar în final să ajungă la Dumnezeu.
joi, 25 decembrie 2014
Ierihon
Doamne,
cândva doream să cuceresc
toate cetățile
însă,
fără Tine,
nici una nu am câștigat.
Acum doar una este deajuns,
în care să rămân întotdeauna.
Nu știu să lupt
și să păstrez.
Fii Bun cum numai singur ești
din veci,
și luptă pentru mine.
cândva doream să cuceresc
toate cetățile
însă,
fără Tine,
nici una nu am câștigat.
Acum doar una este deajuns,
în care să rămân întotdeauna.
Nu știu să lupt
și să păstrez.
Fii Bun cum numai singur ești
din veci,
și luptă pentru mine.
joi, 18 decembrie 2014
Innoire
Mă gândesc la o caracterestică
aparte care este de multe ori ignorată: vitalitatea, tinerețea, prospețimea,
înnoirea. Are mai multe nume pentru că un diamant așa strălucitor are mai multe
fețe.
Am văzut-o în
plinătatea ei la părintele Athanasie Ieftici. L-am întâlnit în Bulgaria. În
fiecare toamnă în Bulgaria este un târg de carte ortodoxă însoțit de diferite
conferințe. Prima dată mi-a dovedit că aparențele înșeală. La prima vedere
arăta cu o burtă imensă. Aveam să aflu mai târziu că aceasta se datora unui
accident suferit de el după ce a căzut de la înălțime, în timp ce picta o
biserică.
Când a început să
vorbească se observa cu emana dragoste. Interacționa cu translatorul, îl
mângâia ca pe un copil, avea și o comunicare non-verbală excelentă. Era ceva
care venea de la Dumnezeu. Un dar. În nici un caz nu și-a repetat discursul sau
gesturile înainte în oglindă. Deși atingea subiecte profunde îmi povesteau
despre el că este ca un copil. La o întâlnire cu alți ierarhi și preoți atunci
când se aflau într-o grădină i-a stropit cu furtunul cu apă.
În timpul liceului râdeam din orice. Din
banalități. Și nu ne puteam opri din râs la ore. Mă bucur că nu am pierdut
poezia. Aud des expresia asta: ”Am scris și eu poezii..dar în liceu”. Probabil
o fată din liceu poate inspira poezia oricărei vârste. J Frumusețea este trecătoare. Aproape toți
oamenii, cu excepția prințului Charles în tinerețe sunt frumoși iar la
bătrânețe devin mai urâți. Așa că tinere, ți se pare că ești urât/ă? Asta este
un avantaj! La bătrânețe colegele tale care acum sunt frumuseți răpitoare vor
fi mai urâte decât tine!
Hristos se naște pentru a înnoi firea căzută a
lui Adam. Pentru a reconstrui lumea. I-am cerut Lui Dumnezeu de Crăciun să îmi
dea această înnoire interioară, vioiciune și tinerețe. ”omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte
din zi în zi” (I Cor. 4,16)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
