Dimineaţa îşi deschide cortina trasǎ
printre aerul rece de roşul rǎsǎrit...
Un început pentru un strop de veşnicie,
un
sfârşit pentru lumina mirosului verde piano evaporat din picǎturi de rouǎ.
un timp al nesfârşitei alergǎri
spre
a atinge linia orizontului.
Libertatea din zori!
Aripile
de dimineaţǎ!
Orice munte este prea mic,
fiecare pas agaţǎ un altul spre optimism.
DIntre
MInunile
NEobservate
Ale
Tale
Aceasta
este mereu la început de zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu