Aud Al Tău glas
în dansul
curatelor inimi citite în linii de icoane.
Îmi este
dor
de razele de dimineaţă ale soarelui!
Vremuri de început!
de grădina prin care Îţi mişcai paşii în
vântul serii.
Ţepii pălămidelor
din mâinile mele suspină
după dulceaţa
piersicii de rai.
Atacul
haitelor de lupi,
al leului,
ţânţarilor arată lipsa Ta.
Întinde-Ţi din
nou piciorul în roata lumii
spre frământarea
cu apă şi Foc a lutului
din care am fost creat!
În loc de
păcat...
Taninul vinului
cel bun să se învechească în mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu