Căile curbe cu
colţuri
rotunde rup râpa
din deal înspre
vârf de munte.
Dacă aş fi
statornic în ceva, aş fi constant în starea
de călător.
Între adânc de
ocean şi piscuri înzăpezite.
Mă nasc din nou
cu noile cetăţi
şi cresc cu vechile
idei din oameni noi.
Te văd în fiecare
zâmbet de floare,
în îngerii din
spatele fiecarei idei luminoase.
Dacă eşti mai
aproape de mine în orice loc...
cum de Te-am
uitat?
Fără Tine
sunt străin şi în cortul meu.
Oare cum
vor cânta greierii în veşnicie dacă
acolo nu va fi
noapte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu