Chiasmo Sette

1. Îmi este dor de timpul fără griji
2. când nu știam de răutate,
3. De visul ce-l înălțam
4. până la cer
5. cu fiecare îmbrățișare
6. Îmi este
7. Sete
6. De a fi
5. cuprinzător și de a aduce
4. iubire din Iubire
3. vibrând o rugă
2. cum ganguresc copii
1. spre a canta în veșnicie

La vie en croix

Numele meu este: iubire.

Bat neîncetat în ușile surde

În casele încuiate de neîncredere

de amânare, de minciună,

de vanitate.

Am ajuns cerșetoare în

porțile bogaților.

Hrăniți-mi copii ce vor

să se nască!

-Intră!

Când zâmbești,

se face primăvară.

Să ne ridicăm pe axa

Crucii! Să fim Iubire!

 

”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Luca, 10, 27)

Poate că nu întâmplător, știința care se ocupă de valori, se numește axiologie. Care sunt coordonatele, axele, după care se orientează un om care își asumă botezul creștin?

Pe verticală: Iubirea de Dumnezeu, iar pe orizontală iubirea de aproapele.

Aceste două porunci sunt ca două axe ale unei cruci.

Pe verticală iubirea de Dumnezeu este ”agape”.

Pe axa orizontală iubirea este în două moduri: ”filos” (iubirea de părinți, de frați, de prieteni) și ”eros” (iubire între un băiat și o fată).

Deși axele se intersectează, ele nu se confundă. Chiar dacă iubirea le este dată vreți să spuneți că ateii nu iubesc? Hristos este delicat. Nu impune nimănui credința în El. La nunta din Cana Galileii parcă pune această întrebare în locul celor care nu Îl cunosc. ”Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie?” Apa care simbolizează firea omenească este transformată într-o materie nobilă, în vin. La rugăciunea Maicii Domnului, Acesta preschimbă erosul în agape.

În încercările mele toate eșuate până acum nu am găsit o persoană care să meargă la biserică și cu care să am această reciprocitate a sentimentelor pe axa orizontală. Am impresia și sper să fie doar impresia că noi, ”bisericoșii” confundăm cel mai mult axele. Eu am avut o viață oscilantă de creștin, dar nu pot spune că am fost când într-o tabără, când în alta. Pot spune că am căutat mereu iubirea însă nu am înțeles-o. În fond acesta este păcatul, ratarea țintei ”amartia”. Pot spune că sunt un tâmplar care a încercat să construiască o cruce. Am pus brațul vertical și când l-am găsit pe cel orizontal nu am reușit să îl ridic pentru că nu îl puteam ridica singur, ori a fost confundat tot cu un braț vertical. Atunci am plecat supărat să caut cu orice preț un braț orizontal însă pe cel să îl mai ridic dacă plecasem și nu mai aveam axa spre cer?

De ce bărbații oferă flori femeilor?

Toată creația a fost făcută pentru Maica Domnului. Pământul, aerul, florile. Se spune că în acel timp cât Preasfânta Născătoare de Dumnezeu l-a avut până când a dat răspunsul Arhanghelului Gavriil, tot universul a fost în suspans. Arhanghelul a venit în mână cu o floare de crin. Așa este pictat în icoane. Cred că de aceea bărbații oferă flori mamelor, iubitelor, profesorilor, soțiilor. Ca o repetiție iconică a gestului făcut de înger aduc flori acelora care sunt o icoană a Maicii Lui Dumnezeu.