Inlauntric

Liber poți fi

încătușat în lanțuri de iubire.

Ești în apă, în flori, în țestoase

și mai cu seamă în noi.

Însă la toate acestea am închis ochii

să Te văd înlăuntrul inimii.

 

Pentru că acolo ești Tu

și acolo sunt de fapt oamenii,

florile,

marile.

 

Într-o zi știu că voi găsi

o minune.

Dar nu căutând peste dealuri

și țări, timpuri și chipuri.

 

Ci mânând corabia mai

în adânc de suflet.

Prieteni...

Eram în facultate. Cred că la un laborator de entomologie. Îmi amintesc de un student jovial, vesel, deschis. A intrat pe ușă la câteva minute după ce a venit profesorul. Și a fost întrebat: „Tu cine ești?”. El a răspuns ceva de genul: „Păi cum doamnă, nu mă știți?”. Atunci a stârnit hohote de râs. Colegul de lângă mine, îl întreabă: „Culina, ce faci mă? Nu te-am mai văzut de mult! ” Era spontan, avea darul ăsta de a se face imediat plăcut. Emana ceva din el. Eu am fost în prima promoție în care facultatea s-a făcut de 4 ani iar el în ultima serie de 5 ani.  Am terminat în același timp facultatea. Nu la mult timp după ce am terminat, un coleg de master mă întreabă: ”Ai auzit ce a făcut Culina? ” ”Ce să aud despre el? ”. Credeam că a făcut vreo glumă, ceva. Oprise pe autostradă să ajute pe cineva care avea probleme cu mașina și a fost accidentat mortal de o altă mașină. «Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună pentru prietenii săi.» (Ioan 15, 13) Cu siguranță Dumnezeu l-a iubit mult și a vrut să îl mântuiască. Nu știu cât de credincios era. Dar cred că a intrat pe ușa raiului așa nonconformist, și a stârnit și acolo veselie și mare bucurie între sfinți.