Prieteni...

Eram în facultate. Cred că la un laborator de entomologie. Îmi amintesc de un student jovial, vesel, deschis. A intrat pe ușă la câteva minute după ce a venit profesorul. Și a fost întrebat: „Tu cine ești?”. El a răspuns ceva de genul: „Păi cum doamnă, nu mă știți?”. Atunci a stârnit hohote de râs. Colegul de lângă mine, îl întreabă: „Culina, ce faci mă? Nu te-am mai văzut de mult! ” Era spontan, avea darul ăsta de a se face imediat plăcut. Emana ceva din el. Eu am fost în prima promoție în care facultatea s-a făcut de 4 ani iar el în ultima serie de 5 ani.  Am terminat în același timp facultatea. Nu la mult timp după ce am terminat, un coleg de master mă întreabă: ”Ai auzit ce a făcut Culina? ” ”Ce să aud despre el? ”. Credeam că a făcut vreo glumă, ceva. Oprise pe autostradă să ajute pe cineva care avea probleme cu mașina și a fost accidentat mortal de o altă mașină. «Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună pentru prietenii săi.» (Ioan 15, 13) Cu siguranță Dumnezeu l-a iubit mult și a vrut să îl mântuiască. Nu știu cât de credincios era. Dar cred că a intrat pe ușa raiului așa nonconformist, și a stârnit și acolo veselie și mare bucurie între sfinți.